Poveste de Decembrie

Une mois et demi apres, iata-ma cu totul mobilat, un cuibusor cald, probabil cea mai frumoasa camera din caminul asta, toti cei care mi-au trecut pragul au fost uimiti. Si eu la fel, nu ma asteptam ca lumea din jur sa fie atat de nepasatoare fata de ce e in jurul lor. Cum as putea sta intr-o camera goala, din care e evident ca lipsesc atatea lucruri? Ce asteptam, viata e cea pe care o traim zi de zi. Da, da, da, societatea de consum in care traim ne-a imbolnavit. Dar in acelasi timp, e pur si simplu minunat sa te trezesti dimineata si sa-ti bei cafeaua in pat, e minunat sa pasesti pe covorul colorat atunci cand picioarele vor sa fuga de pe linoleumul de camin. Sunt niste mici rasfaturi zilnice, de care in mod normal nici nu ne dam seama, dar de care aici am devenit constienta, si pe care consider ca le meritam din plin.

Si a venit Craciunul, si a si trecut.

And my best friend came here, si am petrecut 7 zile, 24/24 impreuna. Iar la sfarsitul acestor zile am realizat ca probabil sunt putini oamenii care dupa timpul asta ar mai ramane prieteni! :))))

Da, a fost una din cele mai grele experiente de pana acum. In primul rand pt ca in micuta mea camera de camin (pe care a gasit-o de-a dreptul fermecatoare de la primul pas inauntru), am locuit singura, iar ea parea un intrus in universul meu. Si in al doilea rand pt ca suntem doua firi extrem de diferite.

Acum, dupa plecarea ei, realizez ca tot universul meu s-a destramat.

Inainte, eram fericita cu ce am, in fiecare seara abia asteptam sa ajung acasa, sa ma incui in camera mea si sa citesc ceva. In camera mea era totul ordonat si stiam unde se afla orice lucru, chiar si un ac. Apoi mi-am dat seama cam cum s-au simtit cei sapte pitici atunci cand Alba ca Zapada le-a folosit tacamurile, farfuriile, patul. Toata ordinea mea s-a transformat intr-o tentativa de camuflare a unei dezordini profunde :)). Nimic nu mai era la locul lui.

Din toate astea, am realizat ca singuratatea nu face bine, ca am devenit complet neintelegatoare fata de cei din jur, ca simt nevoia sa detin controlul in universul asta, si nu e ok.

Iar dupa ce a plecat, persoana asta care era in plus, a lasat in urma un mare gol, pe care toata curatenia nu-l poate umple.

Si mi-e dor de plimbarile de seara, de noptile pierdute vorbind, rastalmacind si razand bezmeticeste.

Si-mi dau seama ca e practic imposibil sa intalnesc o asemenea persoana aici.

Si-mi mai dau seama cat de multe lucruri despre tine poti invata stand impreuna cu un prieten 7 zile 24/24.